Pentru pictorul sufletului meu, cu mult drag

"Ca sa faci portretul unei pasari" - Jaques Prevert

"Mai intai pictezi o colivie cu usita larg deschisa,
apoi pictezi ceva cat mai dragut si cat mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac intr-o gradina, intr-un crang, intr-o padure
si te ascunzi dupa copac fara o vorba, fara sa te misti…

Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede, dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani pana se hotaraste.
Atunci nu te descuraja –asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.

Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste n-au nici o legatura cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.

Cand pasarea soseste – daca soseste – pastrezi cea mai adanca liniste:

astepti mai intai ca pasarea sa intre in colivie
si dupa ce a intrat, inchizi usita binisor cu pensula,
apoi stergi toate gratiile una cate una cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.

Pe urma faci portretul arborelui, alegand din toate crengile pe cele mai frumoase,

iar pentru pasare pictezi dupa aceea frunzisul verde si racoarea vantului,

pulberea soarelui, fosnetul gazelor prin iarba in caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cante…

Daca nu canta e semn rau – semn ca tabloul nu e bun
dar daca vrea sa cante, e semn bun, e semn ca poti semna.

Atunci ii smulgi o pana binisor de tot si pe un colt al panzei te iscalesti."

Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/index.html