Neintoarcere...

Mi-am amintit de un suflet drag, cu care am impartit, o perioada, rasete, lumina, culori frumoase si priviri de copil. Se numeste Mara. Si este fiinta cu care puteam vorbi in liniste despre stelute de mare si delfini, intr-o perioada in care eram inconjurate de rautati si barfe. Tot ea mi-a "tradus" simplu, cam ce cautam noi la anumite locuri de munca - "mai Mona, noi cautam suflete, tu stii?" Mara, da, cautam suflete si ma bucur enorm cand le si re-cunoastem si formam uni-versuri impreuna.
Cand am plecat de la acel loc de munca si a ramas singura intr-un cuib de viespi, sufletul ei mi-a aratat prin randurile de mai jos cat de semnificativa este relatia dintre sufletele noastre. Randuri-ganduri, scrise pe verso-ul unui formular de ancheta sociala...
Mara, ai pictat foarte frumos in cuvinte ce s-a intamplat atunci si cum am reusit noi sa facem fata sistemului... iti multumesc din suflet pentru ca ai existat in acea perioada in viata mea, iti multumesc si pentru poezia pe care mi-ai dedicat-o... ai reusit sa imi umpli ochii de lacrimi, inca o data...

Neintoarcere - Mara Chiriac

Lumina, până astăzi bândă
Mă frige cu pustiu aici,
A încercat râzând să-mi vândă
Poveşti rotunde-n palme mici.
Şi-a colorat cu primăvară
Pantofii care căutau prin praf
Seminţe risipite pe afară
De suflet şi de cântec drag...
Da, m-am întors prin roua vieţii,
De-acolo, de departe, pân' la tine,
Cu haina-mi de păcat, regina nopţii
S-a-ndoliat şi-a plâns...printre regine...
Iar eu rămas-am cum mă ştii
Ca un "devreme" prea târziu trăit.
Şi-aceleaşi drumuri tac pustii
Plângându-ţi amintirea...c-ai venit...