Cat de frumos ne traim viata?

M-am gandit sa deschid blogul, in seara asta ploioasa si rece, cu o invitatie pentru a scrie, daca vreti, cateva randuri despre cat de frumos stim sa ne traim viata.
Ma uit in jurul meu si vad oameni tristi, indiferenti, grabiti ... si voi cred ca ii observati, uneori fara sa vreti, alteori ii priviti cu atentie. Ma intreb, oamenii acestia, ce fac ei in fiecare zi, ce le place sa faca, ce trebuie sa faca, ce compromisuri au facut cu viata lor, sunt ei fericiti sau macar multumiti de viata pe care o traiesc? Cand au citit ultima carte, cand au iesit ultima oara din casa la un spectacol, la o plimbare prin parc, cand s-au eliberat ultima oara de grijile cotidiene si daca s-au gandit macar o data sa se intoarca un pic, macar un pic, spre ei - cu alte cuvinte, sa puna frana ... inertiei ... cam asta ma intreb cand ma uit la cei pe langa care trec.
Uneori am senzatia ca prea ne luam in serios, ne grabim ... catre ce ne grabim, uitand sa zambim, sa radem, sa fim mai buni sau mai veseli ...
Mi-as dori sa fim mai curajosi si sa stim sa traim in "aici si acum", sa coboram cate putin in fiecare zi din minte in inima, sa ne incepem ziua cu un zambet pe fata si sa o incheiem, daca nu cu o rugaciune, macar cu un gand de recunostinta pentru ce s-a intamplat peste zi, si sa putem intelege ca valorile interioare pe care le avem se reflecta, sau cel putin ar trebui sa se reflecte, in tot ceea ce facem, inclusiv in calitatea relatiilor pe care le avem, indiferent ca sunt relatii intime, de familie, de servici, de prietenie, de trafic sau de ... transport in comun.
O noapte linistita si o dimineata frumoasa va doresc!